Semiologia logo-ului ECO Planning

Preocuparile contemporane in domeniile fundamentale arata o utilizare aproape obsesiva a unui termen « dezvoltare durabila » pierzandu-se adevaratul sens al acestui concept. Flagelul infestarii conceptelor primordiale a atins multi alti termeni prin articularea acestora altor ideii contradictorii intrand in derizoriu. Un caz exemplificator poate fi atat de actualul concept ecocities dar care in esenta are o istorie milenara provenind de la ecopolis-ul creat in Grecia Antica, descris ca cetatea ideala in lucrarea Republica a lui Platon, idee preluata de Thomas Morrus in lucrarea Utopia si regasita mai apoi la Balzac, da Vinci, Ebenezer Howard, Lynch. In zilele noastre la forumurile cele mai inalte se discuta despre viitorul nostru, ingrijorarea conturandu-se in jurul cuvantului cheie incotro? In privinta asta solutia in vederea creionarii eco-oraselor vine prin utilizarea masurilor proactive, astfel in lista lunga de termeni idealisti azi avem un new entry: ecoplanning.

In viziunea noastra noul termen nu poate fi mai bine asociat decat cu un arbore, un arbore al viitorului. Radacinile acestui arbore dezvoltate pe un teritoriu, extrage mineralele necesare existentei lui (resurse naturale si umane), trunchiul nefiind altceva decat dezvoltarea sustenabila din care ramurile reprezinta cele mai diverse forme ale acestuia: calitatea vietii, coeziune, echilibru, echitate… producand o varietate imensa de fructe (armonie, convivialitate, mixitate…), fiind necesara o perpetua irigare cu guvernanta, participativitate, protectie, consolidare, economie energetica. La fel de important este tratarea prin planning atat impotriva daunatorilor (exploatare irationala, malpraxis teritorial… ) cat si impotriva epidemiilor (segregare, excluziune, fracturi, bariere, dezechilibre). Odata ce acest arbore a prins viata si trebuie sa creeam o padure, o padure ce sa se regaseasca in constiinta noastra, in ochii nostri si oriunde imprejurul nostru….

Scris de Valentin Nemes