Principiul 1: Oamenii stau în centrul
preocupărilor dezvoltării durabile. Ei au dreptul la o viaţă sănătoasă şi
productivă, în armonie cu natura.
Principiul 2: Statele, în acord cu Carta
Naţiunilor Unite şi cu principiile dreptului internaţional, au dreptul suveran
de a-şi exploata propriile resurse ca urmare a politicilor lor de mediu şi de
dezvoltare, şi responsabilitatea de a asigura faptul că activităţile desfaşurate
sub jurisdicţia sau controlul lor nu cauzează daune mediului altor state sau
zonelor aflate dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale.
Principiul 3: Dreptul la dezvoltare trebuie
îndeplinit astfel încât să întrunească nevoile de dezvoltare şi de mediu ale
generaţiilor prezente şi viitoare.
Principiul 4: Pentru atingerea dezvoltării
durabile, protecţia mediului trebuie să constituie parte integrantă a
procesului de dezvoltare şi nu poate fi considerată izolată de acesta.
Principiul 5: Toate statele şi toţi oamenii
trebuie să coopereze în scopul esenţial al eradicării sărăciei, ca cerinţa
indispensabilă a dezvoltării durabile, pentru a diminua inegalităţile între
standardele de viaţa şi pentru a satisface mai bine nevoile majorităţii
oamenilor lumii.
Principiul 6: Situaţiei speciale şi nevoilor
ţărilor în curs de dezvoltare, în deosebi a celor mai puţin dezvoltate şi a
celor mai vulnerabile cu privire la mediu, trebuie să li se acorde prioritate
specială. Acţiunile internaţionale în domeniul mediului şi dezvoltării trebuie,
de asemenea, să se adreseze intereselor şi nevoilor tuturor ţărilor.
Principiul 7: Statele trebuie să coopereze
într-un spirit de parteneriat global, pentru conservarea, protecţia şi
refacerea sănătăţii şi integrităţii ecosistemului Pamântului. Dată fiind
contribuţia diferită la degradarea mediului la nivel global, statele au
responsabilităţi comune dar diferenţiate. ţările dezvoltate recunosc
responsabilitatea pe care o poartă în atingerea dezvoltării durabile la nivel
internaţional, având în vedere presiunile pe care societăţile lor le au asupra
mediului global şi tehnologiile şi resursele financiare pe care le deţin.
Principiul 8: Pentru a atinge dezvoltarea
durabilă şi o caliate mai bună a vieţii pentru toţi oamenii, statele trebuie să
reducă şi să elimine modelele nesustenabile de producţie şi consum şi să
promoveze politici demografice potrivite.
Principiul 9: Statele trebuie să coopereze
pentru a-şi întări capacitatea administrativă internă pentru dezvoltarea
durabilă, prin creşterea nivelului de înţelegere ştiinţifică prin schimburi de
cunoştinţe ştiinţifice şi tehnologice şi prin intensificarea dezvoltării,
adaptării, răspândirii şi transferului tehnologiilor, inclusiv a tehnologiilor
noi şi inovatoare.
Principiul 10: Problemele de mediu sunt cel mai
bine tratate prin participarea tuturor cetăţenilor de la nivelul relevant. La
nivel naţional, fiecare individ trebuie să aibă acces corespunzător la
informaţii de mediu care sunt deţinute de autorităţile publice, inclusiv la
informaţii asupra activităţilor şi materialelor periculoase de la nivelul
comunităţilor lor, şi oportunitatea de a participa la procesul de luare a
deciziilor. Statele trebuie să faciliteze şi să încurajeze conştientizarea şi
participarea publicului făcând informaţia disponibilă la nivel cât mai larg.
Principiul 11: Statele trebuie să promulge
legislaţie de mediu eficace. Standardele de mediu, obiectivele de management şi
priorităţile trebuie să reflecte contextul de mediu şi de dezvoltare căruia li
se aplică. Standardele aplicate de unele tari pot fi nepotrivite şi cu un cost
economic şi social nejustificat pentru alte ţări, în special pentru ţările în
curs de dezvoltare.
Principiul 12: Statele trebuie să coopereze
pentru a promova un sistem economic internaţional deschis care să conducă la
crestere economica şi dezvoltare durabilă în toate ţările, pentru a se adresa
mai bine problemelor privind degradarea mediului. Măsurile de politică
comercială în scopuri legate de mediu nu trebuie să constituie mijloace de
discriminare arbitrară sau nejustificată sau vreo constrângere ascunsă asupra
comerţului internaţional. Acţiuni unilaterale care să se ocupe cu probleme de
mediu din afara jurisdicţiei ţării importatoare trebuie să fie evitate.
Măsurile de mediu care se adresează problemelor de mediu transnaţionale sau
globale trebuie, cât mai mult posibil, să se bazeze pe un consens
internaţional.
Principiul 13: Statele trebuie să dezvolte
legislaţia naţională privind obligaţia şi despăgubirea pentru victimele
poluării şi ale altor pagube de mediu. Statele tebuie de asemenea să coopereze
într-o manieră promptă şi mai hotărâtă pentru a dezvolta legi internaţionale
privind obligativitatea şi despăgubirea pentru efectele adverse ale pagubelor
de mediu cauzate de activităţi de sub jurisdicţia sau controlul lor zonelor
aflate dincolo de jurisdicţia acestora.
Principiul 14: Statele trebuie să coopereze în
mod eficace pentru a descuraja sau preveni mutarea şi transferul către alte
state a oricăror activităţi sau substanţe care cauzează degradarea severă a
mediului sau care se descoperă ca sunt periculoase pentru sănătatea umană.
Principiul 15: Pentru a proteja mediul,
abordarea precaută trebuie sa fie larg aplicată de către state conform cu
capacităţile lor. Acolo unde există ameninţări de pagube serioase şi
ireversibile, lipsa de certitudine ştiinţifică deplină nu trebuie să fie
folosită ca argument pentru amânarea măsurilor eficiente din punct de vedere al
costurilor de prevenire a degradării mediului.
Principiul 16: Autorităţile naţionale trebuie
să se străduiască să promoveze internalizarea costurilor de mediu şi utilizarea
instrumentelor economice, luând în considerare modul de abordare conform căruia
poluatorul trebuie, în principiu, să suporte costul poluării, având datoria
privind interesul public şi fară a distorsiona comerţul internaţional şi
investiţiile.
Principiul 17: Evaluarea impactului asupra
mediului, ca instrument naţional, trebuie întreprinsă pentru activităţi propuse
pentru care există posibilitatea să aibă un impact advers semnificativ asupra
mediului şi care sunt supuse deciziei unei autorităţi naţionale competente.
Principiul 18: Statele trebuie să anunţe
imediat alte state cu privire la orice dezastre naturale sau alte pericole ce
au probabilitatea de a produce efecte dăunătoare subite asupra mediului acelor
state. Toate eforturile vor fi făcute de către comunitatea internaţională
pentru a ajuta statele astfel lovite.
Principiul 19: Statele trebuie să furnizeze
înştiinţări prealabile şi în timp util, ca şi informaţii relevante statelor
potenţial afectate, asupra activităţilor ce ar putea avea un efect advers
transnaţional de mediu semnificativ şi trebuie să se consulte cu acele state
într-un stadiu timpuriu şi în bună credinţă.
Principiul 20: Femeile deţin un rol vital în
managementul mediului şi dezvoltare. Participarea lor deplină este de aceea
esenţială pentru atingerea dezvoltării durabile.
Principiul 21: Creativitatea, idealurile şi
curajul tinerilor lumii trebuie să fie mobilizate pentru crearea unui
parteneriat global pentru a atinge dezvoltarea durabilă şi pentru a asigura un
viitor mai bun pentru toţi.
Principiul 22: Locuitorii indigeni şi
comunităţile lor, ca şi alte comunităţi locale deţin un rol vital în
managementul mediului şi dezvoltare datorită cunoştinţelor şi obiceiurilor lor
tradiţionale. Statele trebuie să le recunoască şi să le susţină în mod just
identitatea, cultura şi interesele şi să le permită participarea eficientă la
atingerea dezvoltării durabile.
Principiul 23: Mediul şi resursele naturale ale
oamenilor sub asuprire, dominaţie sau ocupaţie trebuie să fie protejate.
Principiul 24: Războiul este în mod intrinsec
distructiv pentru dezvoltarea durabilă. Statele trebuie de aceea să respecte
legile internaţionale care furnizează protecţie pentru mediu în timp de
conflict armat şi să coopereze la dezvoltarea în continuare a acestora, dacă
este necesar.
Principiul 25: Pacea, dezvoltarea şi protecţia
mediului sunt interdependente şi inseparabile.
Principiul 26: Statele trebuie să îşi rezolve
toate disputele legate de mediu în mod paşnic şi prin mijloace potrivite în
acord cu Carta Naţiunilor Unite.
Principiul 27: Statele şi oamenii trebuie să
coopereze în bună credinţă şi într-un spirit de parteneriat la îndeplinirea
principiilor cuprinse în această Declaraţie şi la dezvoltarea în continuare a
legilor internaţionale în domeniul dezvoltării durabile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu