Cum se învaţă dezvoltarea durabilă?

Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Cultură și Știință (UNESCO) este instituția responsabilă pentru derularea Decadei Educației pentru Dezvoltare Durabilă (2005 - 2014). Aceasta a lansat recent un raport intermediar de monitorizare și evaluare în care sunt trecute în revistă procesele de învățare comun acceptate care ar trebui promovate, precum și oportunitățile de învățare care pot contribui la dezvoltarea durabilă.

Studiul „Educație pentru dezvoltare durabilă”, comandat de Divizia pentru Educație pentru Pace și Dezvoltare Durabilă a UNESCO, a identificat o serie de procese-cheie care stau la

baza programului-cadru și practicilor Educației pentru Dezvoltare Durabilă (EDD). În primul rând, este vorba de procesele de colaborare și dialog (incluzând multiplele părți implicate și dialogul intercultural), procesele care angajează întregul sistem, procesele care inovează curricula, precum și experiențele de predare și învățare, și procesele de învățare activă și participativă. Fiecare dintre aceste categorii este analizată și exemplificată prin cele treisprezece studii de caz selectate la nivel global.

„Învățarea pentru dezvoltare durabilă se referă la ceea ce s-a predat și a fost învățat de către cei implicați în acest proces, atât elevi, facilitatori, coordinatori, cât și finanțatori. Adeseori, învățarea este interpretată drept acumularea de cunoștințe, valori și teorii care au legătură cu dezvoltarea durabilă, dar, așa cum reiese din acest studiu, învățarea EDD se referă de asemenea la a învăța să adresezi întrebări critice, să-ți clarifici propriile valori, să-ți imaginezi un viitor pozitiv mai sustenabil, să gândești sistematic, să răspunzi prin învățare aplicată și să explorezi dialectica dintre tradiție și inovație”, se arată în document.

Informaţiile sunt insuficiente

Studiul, semnat de profesorul Daniella Tilbury, de la Universitatea Gloucestershire, Marea Britanie, poate fi folosit drept o hartă a locurilor din lume unde se derulează actiuni EDD. Totuși, așa cum subliniază autorul, datele despre procesele EDD și oportunitățile de învățare sunt dificil de accesat, din moment ce astea sunt foarte rar documentate detaliat în literatura de specialitate.
„Există o abundență de informații despre obiective specifice și rezultate scontate ale diferitelor proiecte, dar o lipsă semnificativă a datelor prin care să se arate cum sunt atinse acestea”, explică realizatorul studiului. În plus, tot prin prisma datelor insuficient de „mature”, semnatarul nu a putut da un răspuns definitiv referitor la legătura directă dintre tipul de proces ales și rezultatul initiaţivelor. Totuși, materialele și experiențele studiate tind să ducă la concluzia că aceste inițiative au indus schimbări, la nivel social, economic, educațional și de mediu, însă nivelul impactului trebuie cercetat mai în detaliu.

Conform documentului, educația pentru dezvoltare durabilă nu este numai cea care se petrece în școală, chiar dacă aceasta este cel mai bine documentată în literatura de specialitate. Învățarea socială, profesională, instituțională și în comunitate reprezintă experiențe în derulare care nu sunt mereu bine cercetate sau recunoscute. În sistemul educațional, abordarea unei învățării participative și active este percepută drept cea mai adecvată pentru dezvoltarea durabilă.

Pe de altă parte, este important de admis că aceast tip de învăţare participativă şi activă presupune o reînnoire a curriculei și o reformare a educatorilor. Aceasta nu înseamnă numai întocmirea unor baze de date cu resurse sau instumente de lucru, ci, mai mult, înseamnă că este nevoie de o schimbare în educația inițială a profesorilor, în dezvoltarea profesională a celor deja la catedră, în formarea facilitatorilor, tutorilor și mentorilor, precum și a cercetătorilor care să pregătească cadrele didactice pentru provocările pedagogice pe care le presupune educația pentru dezvoltare durabilă.

Sursa: capital.ro